Prima atestare documentară a Secaşului datează din 1440. Atunci aparţinea de judeţul Arad, era numită Kyszekas(Secaşul Mic) şi aparţinea de cetatea Şoimoş. Şi-a continuat existenţa şi în perioada otomană, întrucât scrierile lui Marsigli din 1690-1700 o menţionează ca fiind locuită.
După cucerirea banatului de austrieci, în 1717, a avut loc primul recensământ, la care au fost consemnate două localităţi: Georg in Sekasch cu 7 case şi Dollnischas, cu 14 case, ambele în districtul Lipova.
Pe harta din 1761 nu mai apare menţionat, dar parohia ortodoxă, foarte veche, deţine matricole de la 1779. Mai târziu este consemnat un singur sat, Secaş, locuit de români. Biserica ortodoxă nouă a fost construită în 1869.
În perioada interbelică făcea parte din plasa Lipova, judeţul Timiş-Torontal şi a depăşit chiar 1.000 de locuitori. După cel de-Al Doilea Război Mondial a început să se depopuleze, în special datorită izolării relative faţă de centrele industriale şi căile de comunicaţii importante.